Conversaţie cu tentă cultă
Măreşte Fontul Micşorează FontulInterlocutorul: La pasaj şi lângă palat au dat peste nişte ruine din cetatea veche a oraşului.
Eu: Ştiu, ştiu.
Interlocutorul: Da, păi nu cred c-o să mai continue pasajul, nici pallasul.
Eu: Ei nu. Atâţia bani băgaţi în proiectele astea şi crezi că renunţă pt. nişte ziduri? Stai calm, au ei soluţii. Spre exemplu le vor conserva şi-şi vor vedea mai departe de treabă.
Interlocutorul: Oare până unde era cetatea pe vremuri? Aici, sigur exista, dar mă întreb cum arăta.
Eu: Nu ştiu să-ţi spun cum arăta, dar ştiu că aici era centrul, iar la Râpa Galbenă se termina oraşul. În vale, Podu Roş reprezenta un alt capăt al cetaţii. Zone precum Alexandru, Copou, CUG, astea erau sate sau târguri acum sute de ani.
Interlocutorul: Băi, da’ tu de unde ştii toate astea?
Eu: Am citit ”Neamul Şoimăreştilor”. Se vorbeşte mult despre cetatea veche a Iaşului. Aşa că dacă vrei să afli câte ceva, te invit s-o citeşti.
Interlocutorul: Îhâm… da’ tu cum faci de obicei, citeşti o carte, o termini şi te apuci imediat de alta?
Eu: De obicei, dacă nu sunt prea obosit încât să mă şi culc înainte, da.
Interlocutorul: Lol. Păi eu dacă citesc o carte la două luni e chiar bine.
Eu: …
Nu puteţi înţelege mare parte din conversaţie, întrucât e vorba despre oraşul Iaşi aşa cum îl ştim azi şi aşa cum îl bănuim că era pe vremuri. Mi-a atras atenţia afirmaţia interlocutorului, făcută la sfârşit.
Eu zic sa ne asezam turceste, cu narghileaua in dinti si sa cugetam de ce anume suntem o tara de dobitoci…
Ultimul articol al lui Neamtu’ – Inca un romascan pe .ro
[Raspunde]
Everzor Reply:
February 1st, 2010 at 4:08 pm
@Neamtu’, A ajuns să nu-mi pese – în sensul de a mă enerva din cauza asta. Dar mă fascinează totuşi.
[Raspunde]