Urbea cu care mă mândresc

Timp necesar citirii (cu aproximare) : ≈ 7 minute.

*Pe parcursul acestei săptămâni, au loc la Iaşi, ”Sărbătorile Iaşilor”, aniversarea oficială a oraşului, ce implică diverse activităţi pe placul locuitorilor săi. Străzile sunt aglomerate, standurile sunt pline cu bunătăţi, de la mâncare până la jucării, materiale ornamentale şi băutură, iar oamenii sunt mai mizerabili ca nicicând, din păcate (în ciuda civilizaţiei cu care ne lăudăm).

Sărind peste acest aspect şi urând un scurt ”La mulţi ani!” oraşului natal, voi redacta un articol cu câteva impresii şi gânduri despre acesta, un articol scris concomitent cu unul de-al lui Grim, unul de-al lui FLN, unul de-al lui Crok şi unul de-al lui Marales. Toţi cinci fraţii vor lua (defapt au luat deja, din moment ce-l puteţi citi) naştere în această seară.

Mulţi spun despre oraşul Iaşi că este un vierme care se târăşte, gata să se prăbuşească. Îi voi contrazice de câte ori am ocazia, pentru că sunt un orăşean convins şi cunosc foarte bine istoria meleagurilor pe care am copilărit, lovite şi ele de comunism, care le-a provocat şi bune şi rele, lovite de tătari şi de turci, dar care încă sunt ale noastre, ale ieşenilor. Am fi putut fi acum o bucată din Republica Moldova, rupţi de patria mamă, sub ciubotă rusească, iar atunci nu ştiu cum şi dacă acest oraş ar mai fi prosperat cum a făcut-o până acum.

Nu pot să neg că acest oraş are părţile sale proaste, majoritatea fiind de statut uman. Există şi aici cocalari şi piţipoance, există beţivi şi boschetari, există mizerie şi teribilism, dar de acestea nu ne puteam lipsi, pentru că suntem români, după cum am spus în paragraful anterior. Există clădiri care duc lipsă de stabilitate, care ar avea nevoie de reconsolidare, dar pe care Primăria le ignoră, parcă aşteptând un următor cutremur pentru a se dărâma. Părţile negative ale oraşului există, ceea ce mă dezamăgeşte, dar din fericire, cel puţin mie, îmi sunt şterse din minte de părţile bune ale acestuia ; simplul fapt că oraşul există şi că mă pot plimba în voie pe străzile sale mă încântă.

Revenind la partea istorică a oraşului, pusă în legătură cu titlul articolului, pot spune că Iaşul se mândreşte cu diversele nume lansate, persoane ajunse celebre datorită minţii lor strălucite, persoane care au plecat de pe scările Universităţii Al. Ioan Cuza, motiv de mândrie şi în zilele noastre. Capitala ţării între 1859 şi 1862, oraş incendiat de trei ori, o dată de tătari, o dată de turci şi o dată de ruşi, a rămas mereu în temelie, altfel v-aş fi scris din altă parte acum.

Dar decât să vă înnebunesc cu vechile motive de mândrie, istorice şi culturale, mai degrabă vă trimit către pagina de Wikipedia a oraşului, unde aveţi absolut toate detaliile. De asemenea, o astfel de descriere am mai făcut-o într-un articol mai vechi.

Dacă ar fi să fac referire la alte motive pentru care mă mândresc cu oraşul Iaşi, m-aş referi în primul rând la partea blogosferică. Tind să cred, că după Bucureşti, aici există cea mai activă blogosferă locală, unită şi demnă de apreciere, dovadă fiind cele 23 de blogmeet-uri realizate până acum, precum şi singura ediţie de tweetmeet organizată. Blogosfera ieşeană deţine nume importante atât la nivel local cât şi la nivel naţional, precum Dany, Marius Sescu, Vlad Gidea, Ciprian Gavriliu, Alexandru Krumel şi mulţi alţii, ale căror texte pe diverse nişe te ajută de câte ori ai nevoie.

Aş putea de asemenea adăuga o listă cu cele mai importante şi interesante proiecte ieşene (cel puţin cele pe care le ştiu eu) :

• Hip Hop Blog România – blog nişat pe stilul de muzică hip-hop ;
• OptZile – recomandări pentru timpul liber ;
• Haipa.ro – platformă pentru bloguri ;
• z8.ro – site de scurtat linkuri ;
• Blog18 – comunitatea tinerilor bloggeri români ;
• Stiri.it – blog nişat pe it ;
• Filmic – locul unde scurt-metrajele se-adună ;

şi multe-multe altele, care să recunoaştem… sunt bine realizate, conţin texte de calitate, motive de mândrie 100% blogosferică :-). De asemenea, oraşul se poate lăuda cu unul din cele mai importante workshop-uri pe tema marketing-ului online, IMTO 2009, precum şi cu diversele întâlniri ODO (Oameni din Online), care plecând de aici s-au răspândit şi în alte regiuni ale ţării.

Ar fi multe de spus şi la nivel blogosferic, dar deja v-am spus prea multe. Dacă mă gândesc mai bine, pentru a putea acoperi toate bogăţiile Iaşului, mi-ar fi necesare mai mult de 3 articole. Precum şi multă răbdare şi purificare mintală, pentru a-mi putea ordona gândurile cum trebuie. Dar deoarece simt că ideile încep să fugă de la locul lor, ceea ce ar putea duce la incoerenţa textului, mă voi limita în a mai adăuga că Iaşul, pentru mine, este un loc în care poţi găsi oameni deschişi la tot pasul, pe care dacă ştii cum să îi abordezi siguri nu te vor trata ca pe un nimeni.

Le mulţumesc în primul rând prietenilor mei, pentru că îmi dau mereu argumente ce se unesc la baza temeliei sociale a oraşului. Dacă nu ar fi ei, atunci poate Iaşul mi s-ar părea altfel sau poate că nici n-aş putea da atenţie tuturor acestor minunăţii pe care le văd zilnic.

Închei prin a vă spune că visul meu, sau mai bine zis dorinţa mea este ca la vârsta bătrâneţii mele, când voi simţi că oasele mi se înmoaie şi că organismul mă lasă, să mă pot retrage într-o căsuţă frumuşică pe dealul Bucium. Dacă aveţi întrebări sau doriţi să aflaţi mai multe despre oraş, mă puteţi contacta oricând pe mail. Nu voi refuza niciodată să discut cu voi despre acest subiect.

Articole asemanatoare

• WP RoSocial pentru bloggerii români (2)
• Week-end în aer liber (4)
• Visul… (4)
• Valori blogosferice (14)
• Un blogger slab – partea 2 (10)