Şah şi viaţă
Măreşte Fontul Micşorează FontulAm şi uitat când a fost ultima dată când am jucat şah cu o persoană care să mă pună în dificultate, alături de care să îmi pun mintea la contribuţie şi să o antrenez, pentru că în opinia mea – cel puţin până acum – şahul rămâne ‘’sportul minţii”, neîntrecut de nicio altă activitate cu tentă cultural-sportivă.
Pentru că în România toate se fac pe bani ş se urmăreşte scoaterea de hârtii de valută din aboslut orice, a venit un domn în şcoala în care învaţă sora mea mai mică (clasa a doua) pentru a anunţa tuturor calselor 1-4 că oferă cursuri de şah contra cost, preţul cursurilor pe lună fiind de 30 RON. Nu ştiu din ce motiv, tata aproape că a emanat flăcări pe nas când a auzit despre asta, dar bazându-se pe faptul că eu am învăţat să joc şah prin lecţiile oferite de el, aş putea fi în stare să-i ofer eu lecţii surioarei mele. În plus, sunt şi frate mai mare şi am diverse obligaţii faţă de dânsa.
Acum o oră şi jumătate, beneficiind de timp liber din partea amândurora (eu şi ea), am jucat prima partidă, cu scopul învăţării pieselor, traseului pe care acestea îl pot străbate pe câmpul de bătălie şi alte reguli esenţiale – bineînţeles, nu m-am apucat să-i vorbesc încă de rocadă, despre pat sau despre posibilitatea alegerii unei piese de bază în cazul în care pionul ajunge în capătul tablei de joc, în zona adversarului.
Trebuie să recunosc că surioara mea, la o vârstă la care eu nu aveam încă răbdarea necesară pentru a juca acest joc, mă poate uimi în unele situaţii, pe tabla de joc. Desigur, având doar opt anişori, îi lipseşte concentrarea esenţială, astfel încât face greşeli prosteşti uneori. Dar cu antrenament şi răbdare din partea mea, sunt sigur că va merge pe calea cea bună şi că într-o bună zi mă va învinge cu propriile ei puteri (pentru că eu nu sunt genul care să las pe cineva să câştige).
Jucând această partidă de şah cu surioara mea, mi-am dat seama cât de mult apreciam timpul ce îl petreceam jucându-mă la rândul meu – când eram mic – cu mama sau tata. Mă depărtam în totalitate de universul real, pătrunzând în ”lumea secretă” a noastră, locul nostru pefect, unde nimeni nu ne putea distrage sau deranja. Eram fericiţi şi asta conta. Am realizat, de asemenea, cât de important este să o păstrez şi să o educ cât de bine pot pe surioara mea, pentru a nu creşte o piţipoancă ignorantă şi incultă, ci o româncă demnă de apreciat şi de iubit de către băieţi.
Va fi fericită la rândul ei de rezultate, odată cu trecerea timpului, iar eforturile mele şi ale părinţilor nu au cum să dea greş, cum nu au dat greş nici cu mine. Sunt sânge din sângele lor şi asta mă face diferit, simt asta. Am voinţă, iar prin intermediul ei mă voi asigura că niciun membru al familiei Lazăr nu va păşi ”pe cărarea greşită” cât timp voi trăi.
Vedeţi voi… în viaţă e ca într-o partidă de şah. Este necesară răbdare, gândire logică, impecabilă, înţelegere, anticiparea mişcării adversarului (în cazul nostru, al celor din jur), toate aspectele pe care le iei în considerare în cadrul unui joc de şah. Aşadar, să jucăm!
am jucat si eu sah cand eram mic, dar din cauza caracterului meu foarte agresiv si agitat nu aveam rabdare sa-l joc.
Ultimul articol al lui FLN – 13, Marţi
[Raspunde]
marales Reply:
October 13th, 2009 at 8:25 pm
@FLN, si eu tot la fel. parca aveam prea multa energie. si sah-ul nu e genul de sport care sa ti-o consume. preferam sa dau cu capul intr-o mingie sau sa arunc la cos
[Raspunde]
Everzor Reply:
October 13th, 2009 at 8:32 pm
@marales, Asta îmi place şi mie să fac, dar aş putea să spun că am o fire ce se împarte în două stări : una activă, pe care cu greu o poţi epuiza şi una calmă, care atunci când vrea să se relaxeze şi să ia totul încet, nu o poţi schimba.
În funcţie de aceste două firi ale mele depind şi activităţile pe care le practic :-).
[Raspunde]
Everzor Reply:
October 13th, 2009 at 8:34 pm
@FLN, Ai putea încă încerca, e un antrenament foarte bun pentru minte şi pt. temperament. De calm şi de un temperament stabil, regulat, o să ai nevoie în viaţă.
[Raspunde]
[...] This post was mentioned on Twitter by Marius Balaban. Marius Balaban said: RT @everzor: RT @everzor Şah şi viaţă | Everzor's Blog http://bit.ly/BlFi1 [...]
man, articolele astea-mi plac mie. :D:D stii tu, chip ap dă gud uorc .
sincer, foarte sincer, mi-ar fi plăcut să am un creier care să se priceapă la şah. am jucat puţin la viaţa mea, şi ştiu cât de mult îmi doream să vină “iarna aia cu zăpadă multă” când tata are timp să jucăm.
în rest, jucam cu proful de germană. de fiecare dată luam bătaie, dar mie îmi plăcea jocul.
Ultimul articol al lui Alle – concluzii pe scurt
[Raspunde]
[...] This post was Twitted by everzor [...]
Sahul e un joc al mintii , dar si al rabdarii. Eu nu am rabdare. Nu pot sa tac ca adversarul sa se concentreze , nu pot sa stau intr-un loc. Deci nu pot juca sah.
Ultimul articol al lui RedAndBlue – Mi-am făcut botezul
[Raspunde]
Man, intr-adevar sahul este un sport al mintii, dar nu numai. Jucam sah si inca mai joc. Sper sa avem odata ocazia sa jucam un sah. (tu aduci tabla de sah):))
[Raspunde]
Sah si viata – Everzor-s Blog…
Am şi uitat când a fost ultima dată când am jucat şah cu o persoană care să mă pună în dificultate, alături de care să îmi pun mintea la contribuţie şi să o antrenez, pentru că în opinia mea – cel puţin până acum – şahul rămâne ‘’sportul minţii”, neînt…
Si tu ai fost jucator profesionist? :) Daca da, ce categorie ai avut?
Ultimul articol al lui Victor – What if the Sims turned into a horror movie?
[Raspunde]
Everzor Reply:
November 4th, 2009 at 7:24 am
@Victor, Eeeei, ce profesionist dom’le? :-)
Amator în toată regula.
[Raspunde]
Frumos articol.Felicitari!Daca vrei un adversar care sa-ti puna probleme,iata sunt aici:)).PS.Glumesc pentru ca nu ar fi corect sa ma lupt cu tine:sunt profesionist,am jucat la Olimpiada pentru reprezentativa Romaniei,am fost campion national de seniori,etc.
[Raspunde]
Everzor Reply:
February 22nd, 2010 at 4:40 pm
@MRS, Felicitări :-)!
[Raspunde]