Dintre toţi vecinii mei…

Timp total pentru citit : 8 minute (2 min. per paragraf mare)

O mare majoritate a populaţiei române, din cea care locuieşte în mediul urban, locuieşte într-un bloc de apartamente, un bloc vechi, cu bulină, pe pereţii căruia crăpăturile prevestesc un dezastru la următorul seism major, sau un bloc construit recent, cu un aspect mai modern şi care pare (măcar) mai sigur. Faptul că locuieşti la bloc, într-un cartier aglomerat sau retras, implică mulţi vecini, luându-i în considerare şi pe cei din scările alăturate, poate chiar din blocurile faţă în faţă cu al tău ; iar faptul că eşti om te obligă să socializezi cu aceştia, să îi cunoşti mai bine, să te cerţi să te împaci cu ei, chiar să le faci zile fripte (vorbim de copiii care joacă fotbal la o poartă impotrvizată şi care aproape la fiecare şut propulsează mingea în noul bolid a lu’ nea’ Vasile).

Toate acestea fac parte din viaţa ta de locatar, o viaţă plină de probleme şi griji, în care, din când în când, te mai cerţi şi cu baba de la parter că faci prea mult zgomot sau că nu eşti îmbrăcat adecvat.

La fel se întâmplă şi în vecinătatea blocului meu, un cartier retras de străzile aglomerate ale oraşului, dar aglomerat de foarte mulţi locatari. Zilnic mi se întâmplă să dau peste vecinii mei, când nervoşi datorită rudelor, când fericiţi datorită micilor odrasle pe care le scot la plimbare în jurul blocului. Alături de prietenii mei de la bloc – nişte minori la fel de activi şi dornici de sport ca şi mine – joc fotbal, tenis cu piciorul şi multe alte activităţi improvizate, ce implică o minge de fotbal. Acest fapt îi înnebunşte pe moşnegii din blocuri, care nu par să se dea bătuţi şi preferă să ne strice timpul liber cu ameninţări şi alte isterizări care îi apucă când ne văd (parcă ar fi nişte tauri care o iau razna când văd roşu în faţa ochilor).

Ieri am avut ocazia să observ un moment paşnic, un moment în care o mamă cu fiica ei jucau pase cu o minge micuţă, iar tatăl, cu băieţelul său, scriau cu creta pe asfalt. Ceva mai departe, noi jucam tenis cu piciorul şi motivul pentru care am reuşit să facem asta timp de două ore jumătate s-a datorat faptului că a fost duminică şi boşorogii au plecat la rude. Revenind însă la momentul paşnic…

Acei părinţi care au copii în vârstă de 3-4 ani sunt printre puţinii oameni care ne pot înţelege, oameni care-şi dau seama cât de importantă este recreerea pentru noi, imaginându-şi cât de rău ar fi pentru părinţii noştri să ne piardă în faţa calculatorului. La fel de greu le-ar fi şi lor, de aceea ei rup din timpul lor pentru a ieşi cu juniorii la joacă, timp de ore întregi, cât este necesar pentru ca aceştia să-şi consume energia. Atunci când timpul liber le permite, chiar şi în timpul săptămânilor când vin obosiţi de la serviciu, ei ies afară, la scara blocului, la dorinţa celor mici. Este cel mai mare exemplu de dragoste faţă de copilul său, mai mare decât dovezile materiale, inima celui mic bătând puternic când îşi vede tatăl şi mama dând cu şutul în minge către ei, astfel apreciind acest efort din partea părinţilor săi mult mai mult decât tâmpitele de desene animate din care nu învaţă nimic util.

Aşadar, pot spune că dintre toţi vecinii mei cel mai mult îi apreciez pe aceşti oameni, care-şi dedică dragostea şi timpul copiilor lor, prin muncă şi trudă, prin zâmbete şi fericire, rupând din timpul lor de relaxare pentru a juca pase cu băiatul, pentru a scrie cu creta pe astfalt cu fetiţa sau pentru a trage de sfoară tricicleta cu cel mic. Citiţi cu atenţie şi amintiţi-vă cât de mult valorau toate acestea pentru voi şi cât de mult le-aţi apreciat. Meditaţi câteva secunde pentru a constata prezenţa a astfel de persoane în vecinătatea blocului vostru şi priviţi cât de fericiţi sunt cei mici, dar şi părinţii.

Acest articol face parte din albumul de colecţie ”Dintre toţi vecinii mei…”, din care mai fac parte textele scrise de Neamţu’ şi Crok. Articolele au fost publicate concomitent şi vă invit cu drag să le citiţi şi pe celelalte două pentru a aprecia munca autorilor.

Articole asemanatoare

• Experimente sociale pe blog – curcubeul (2)
• 2 noutăţi din online + un proiect (7)